De ce exista de ce?

De ce e lumea plina de umbre
Toamna de frunze cazute,
Rugini, calcate in picioare
De mii si mii?

De ce e atata ceata
Cateodata in inima mea,
Si parca soarele
Se ascunde tot mai Adana
Departe de ea?

De ce e lumea atat de trista
Si zambetele lor departe
Pierdute, ascunse dupa
Fata lor gri, decolorata?

De ce un se rataceste
Si stupida`ntrebare De Ce?
Si totul sa se piarda
Si zambetul sa rasara?

Confesiune

Sti.. ma gandeam la Eu.
Cuvântul ăsta “EU”.
Mie mi se părea că îl folosim foarte des
Şi nu ştim ce înseamnă
Fie că spunem: eu merg la piaţă, eu te iubesc,eu…
Şi eu vroiam să fiu eu!
Şi tu mă închisesei într-un “TU”.
Tu spuneai: te iubesc, mi-e dor de tine, mă gandesc la tine…
Pentru mine eu eram tu
Şi eu vroiam să fiu eu.
Pentru mine, tu erai în eu,
Te conţineam
Pentru că te iubeam enorm.
Şi eu vroiam să fiu eu,


Odata, a venit la mine un inger,
Da, si a venit aşa cum numai îngerii ştiu să vină
Şi mi-a spus: “Iubeşte oamenii.
Iubeşte-i şi nu ţi se vor mai părea nişte monştrii.”
Şi a plecat.
Şi eu nu am înţeles nimic.


Şi atunci, Îngerul a mai venit o dată,
Aşa cum numai îngerii ştiu să mai vină o dată…
Şi mi-a spus: “Iubeşte oamenii!Apropie-te de ei,
Lasă-i să se apropie de tine. O să vezi că fiecare dintre ei
Se ascunde după o carapace. Şi eu când eram om, mă ascundeam.
Şi tu te ascunzi. Şi el se ascunde…”
Şi iar a plecat,
Şi eu iar nu am înţeles nimic.


Şi atunci Îngerul a mai venit o dată,
Aşa cum numai unii îngeri ştiu să mai vină o dată,
Şi mi-a zis: “Iubeşte oamenii şi nu va mai exista Lacrima!”
Şi a plecat,
Dar atunci am înţeles.
Atunci am înţeles că eu nu vreau să fiu eu,
Eu vreau să fim noi.
Şi nimic altceva n-a mai contat.
Vreau să fim noi…

Om(enirea)

Privesc in jurul meu…
Sunt in permanenta inconjurat
De atatia oameni,
Rataciti si ei ca si mine,
Pe cararea vietii lor.

Privindu`i mai aproape,
Vad in ei atata gol,
Atata nor,
Si fiecare isi cara carapacea
Dupa care`si ascunde
Sufletul gol.

Atata durere…
Si lipsa de mangaiere,
Invata`ma cum sa dariuesc
O floare…
Si cum sa sterg o lacrima ce doare

Invata`ma ca privind in ei,
Sa stiu , sa pot aprinde
Dragostea, ce numai ea
Poate schimba lumea
Cu zambetul Ei.

E doar Teatru

Deseori stau si ma intreb…
Oare ce`i viata?
Oare de unde a aparut?
Cum ar fii fost daca un m.as fi nascut?
Cum va fii dupa ce mor?

Simple intrebari ce asteapta de mult un raspuns.

Sunt pe o scena… oamenii ce ma`nconjoara
Sunt spectatori…
Cei cunoscuti – personaje.
Tot ce fac sunt simple scenarii,
Eu scriu rolul, eu regizez,
Dar mai sus e El…
Totui ca o complexa piesa de teatru.

Ce se intampla cu mine?
Mi se pare ca lumina reflectorului…
S-a stins.
Viata incepe sa-si piarda aroma…
Total intra intr`un negru vis,
Rareori inflorit cu cate o luminita colorata,
Ce repede isi pierde stralucirea
Si dispare in ceata.. in abis.

Oare un prietenii sunt cei care
Trebuiau sa fie langa mine?
Sa ma tina de mana
Si la nevoie sa ma indrume?
Ei bine afla ca sunt singur.

As fi vrut macar sa-l cunosc pe el,
Pe Fat-Frumos.
Sa ma`nvete cei binele,
Si cum sa lupt cu raul.
Dar si el s-a stins.
Luand dupa el
Si binele si raul.

Si stau acoperit de mii si mii de ganduri
Care tot mai mult par sa ma inece,
Fiecare mai patat decat altul,
Mai hidos si decolorat.
Unde`i ziua aceea plina de zambete colorate
cand langa mine stateau numai inimi luminate??
Au plecat… si-au stins lumina,
Si m-au lasat sa ratacesc in neant.

Si acum. Stau singur,
Undeva departe de toate,
Le.am lasat sa se certe,
Sa`si descarce ura cea murdara.

Dar cu mine… ce sa va intampla?
Cand voi fi din nou eu oare?
Acelasi eu, inchis de toti
Dupa cutiuta goala numita de toti “tu”??
As vrea sa pot fii din nou
Acelasi eu,
Patat de`o infinitate de culori,
Dand lumina tuturor,
Incepand cu Eu`.

In Noapte

E noapte,
E atata liniste…
Si total e`ntuneric.
Stelele`s ascunse`n nori,
Ce acopera cerul ca o manta.
Luna…parca si ea trista
Vrea sa se ascunda undeva…

Sufletul meu,
Parca`i mai ascuns decat luna,
Si plange mai cu foc decat cerul`n loc.
Toamna`mi bate la geam
Prin mana ploii,
E atata liniste..
Si totul e`ntuneric.

Decat luminile felinarelor
Se mai plimba pe strada.
Si ele cu capul in pamant.
Umbra pomilor dezveliti
Si ea`i oprita`n loc.
In noapte,
In atata liniste,
In intuneric.

Si eu,
Prins in acest cadru trist,
Caut o poarta,
Vreau sa scap.
Alero, dar e noapte,
Felinarele ma urmaresc,
Umbrele`mi stau in cale,
Sunt prins, si vreau sa ies,
Caut lumina,
Dar caut in gol,

Pentru ca imi lipseste…
In noapte,
In atata liniste
In intuneric…
Caut Lumina.

Fara titlu. Fara mine.

...dupa ce am intrat la facultate a venit o ploaie calda...
si am dansat pe Matei Voievod si am simtit pietrele fierbinti sub picioare...

am vazut cincisprezecemii de oameni in Piata Operei...
era lume pana la Catedrala.....

apoi am plans cand am facut dragoste..
( si pentru ca exista idioti destul de profunzi asta risca sa devina headline de tabloid de la jurnalistii copy-paste)

...am vazut soarele si luna nehotarati deasupra unui munte in Spania...
...si am cantat...pentru mii deoameni am cantat si multi au facut dragoste pe muzica noastra
...si inca mai fac...
...apoi am suferit...si am vazut ce inseamna singur...si am aflat ca nu e virus, nici boala...e deficienta...
...si am pierdut oameni si am raspuns la intrebari pe care nu mi le-am dorit puse vreodata...
...si m-am urcat pe scena si mi-a placut si le-a placut si lor si am zburat si am sperat si inca mai sper..si mi-am construit trepte pentru vise si mi-am batut joc de tot ce n-a fost vis... si am platit pentru asta si poate voi mai plati...
...apoi am naparlit in mare...si mi-am spalat sufletul in ea si l-am invelit in nisip ud...
..am ranit si am fost ranit...
...apoi am vrut sa invat si am invatat ca asta nu se termina niciodata daca vrei sa fii om...
...si am ratacit printre corturi cu inima cat un purice si fara directie...

...si am privit strazile ude sambata seara fara sa pot suna un singur om...le-am privit pana cand s-a facut dimineata si somnul s-a indurat de mine...apoi mi-a fost dor...si am alergat sa mi-l ostoiesc...dar cand ajungeam langa el imi dadeam seama ca nu dorul meu e acolo ci umbra lui...

...mi-am cumparat oglinzi si le-am montat in sufletele oamenilor pe care i-am avut alaturi..si rareori mi-a placut ce am vazut...

...apoi te-am intalnit pe Tine si de fiecare data cand am zis ca esti Tu ai devenit Ea...
...a suflat vantul peste obrajii mei si s-a facut vara...si m-am salvat inca o data, cu fiecare vara...mi-am incalzit oasele ruginite de incertitudini...si iar am dansat dansul cu fum...si-am sa-l dansez in fiecare vara...

...despre viitor n-am sa vorbesc acum...despre nimic n-am sa mai spun...fierbe cafeau a in ibric...mna-mi aluneca-n sapun...si adevarul doarme tun...minciuna se preface-n scrum...si-o sa reinvie a doua zi...cand adevarul s-o trezi...